DNS înseamnă Domain Name System (sistem de nume de domeniu). Acesta este un sistem de denumire ierarhică pentru calculatoare, servicii sau orice alte resurse de pe internet sau dintr-o rețea privată. DNS asociază diferite informații cu numele de domeniu ale membrilor unei rețele. Poate cea mai importantă dintre aceste informații este adresa IP asociată cu numele de domeniu, care este esențială pentru a găsi calculatoare și servicii în rețea. Traducerea alfanumerică, ușor de reținut, a adresei IP face din DNS una dintre cele mai importante componente ale internetului. Asemenea unei cărți de telefon, DNS leagă adresele IP de nume de gazde ușor de reținut, la fel cum o carte de telefon leagă numerele de telefon de persoane
Exemplul de domeniu www.examplu.ro, creat de IETF (Internet Engineering Task Force), este tradus de DNS în IPV4 192.0.43.10 și IPV6 2001:500:88:200::10. IPV4 este cea de-a patra generație de adrese IP, cea care este încă folosită în mod obișnuit în prezent, iar IPV6 este o alternativă creată pentru a răspunde amenințării IPV4 de epuizare a adreselor. DNS poate fi actualizat ușor și rapid, astfel încât locația diferitelor servicii și calculatoare din rețea se poate schimba rapid fără niciun impact asupra utilizatorilor.
Sistemul DNS funcționează pe baza unei baze de date client-server. Fiecare nod al acestei baze de date este un server de nume. Pentru fiecare domeniu, există cel puțin un server DNS care comunică informații despre domeniu și despre serverele de nume atribuite acestuia. În vârful sistemului se află serverele de nume rădăcină, care traduc TLD-urile (.ro .com, etc.) Serverele de nume pot fi servere master sau slave. Serverele master stochează toate datele originale despre domenii. Serverele slave conțin întotdeauna copii exacte ale serverelor master printr-un mecanism de actualizare automată. Atunci când un domeniu nou este înregistrat, trebuie să i se atribuie un server primar, care este de obicei un server master, și cel puțin un server secundar, care poate fi un server slave. Acest lucru este necesar pentru ca domeniul să rămână disponibil chiar dacă unul dintre servere este indisponibil. Atunci când doriți să deschideți o pagină web, serverele de nume utilizează un proces de interogări pentru a reduce numărul de domenii posibile până când îl găsesc pe cel de care aveți nevoie.
Un exemplu de funcționare a serverelor, în cazul căutării www.exemplu.ro:
- 123.45.6.7 Serverul de nume rădăcină găsește TLD-ul și transmite adresa IP posibilă către un server de nume următor
- 123.45.678.9 Serverul de nume va restrânge și mai mult domeniul de aplicare pe baza SLD și îl va transmite către un server următor, dacă este necesar.
- 123.456.789.123 Serverul de nume găsește adresa IP de care aveți nevoie, iar browserul poate deschide pagina web pentru dumneavoastră
- Pentru a reduce rescrierile inutile, furnizorii de servicii de internet folosesc memorii cache pentru a stoca perechile nume de domeniu-adrese IP cunoscute.